July 16, 2017

La radio

Nu mă plâng. Dintre colegii mei de generație, mă număr printre norocoși. Muzica mea se difuzează pe destul de multe posturi de radio. O auziți pe Radio România Actualități, Cultural, Iași, Smart FM, Radio RFI, uneori ajunge pe Magic sau Romantic și nu numai.

Se vorbește foarte mult despre „mafia din industrie”, despre problema radiourilor care aleg pe criterii subiective să difuzeze doar un anumit gen de muzică, despre conspirații și alte minuni.

Nu sunt de această părere. Nu toată lumea are un drept înnăscut de a se auzi la radio. Vă spun sincer că am unele cântece atât de proaste, încât, ale mele fiind, nici eu nu le-aș difuza. Dar am și altele.

Nu ni se cuvine nimic. 

Succesul nu ți se oferă; se caută, se cucerește cu greu, scena trebuie tratată cu muncă și respect, iar apoi vei avea o șansă. E nevoie de promovare, de auto-promovare, de investiții și perseverență. De cântece bune produse bine. Știu, e mult. Dar altă cale nu e.

Nu tot ce auzim la radiourile comerciale este prost. Mie îmi place Smiley, de exemplu. Găsesc formule curajoase și producții cu sunet interesant la Carla’s Dreams (și la foarte mulți artiști moldoveni, apropo). Comercial nu înseamnă automat prost. Să ne scoatem puțin capul din fund.

Totuși, radiourile

Pe de altă parte, problema radiourilor există și despre ea merită vorbit public, curajos, ne-acuzator, dar corect. Și e o problemă dincolo de gustul subiectiv al unuia sau altuia dintre făcătorii de playlisturi. Nu e vorba despre faptul că nu e difuzat X sau Y, ci mai ales despre excluderea totală a unor genuri și categorii întregi de artiști, la grămadă.

Pe de altă parte, o vedem pe Mirabela Dauer, înlăcrimată, la Electric Castle, că mai este băgată în seamă după niște decenii de carieră. Nicăieri artiștii vechilor generații nu sunt aruncați la coș. Auziți la radiourile de afară și Rod Stewart și Joe Cocker și James Taylor și Frank Sinatra. Când și unde ați auzit ultima oară Dan Spătaru?

Au fost drame personale, unele chiar încheiate tragic. Vedeți, Kylie Minogue la un moment dat s-a reinventat și a rupt topurile din toată lumea. La noi Mădălinei Manole nu i s-ar fi dat niciodată șansa asta. Este cineva care să nu fi auzit melodia Hello a lui Adele? Hai să facem un exercițiu de imaginație. Dacă Adele se năștea în România, o chema – să spunem – Monica Anghel și lansa exact aceeași melodie, produsă la fel, ar fi auzit-o cineva?

Nu e nici un conflict între generații. Fiecare artist are locul lui, șansa lui de a-și găsi publicul. La noi însă, pentru unii, șansa e subțire și aproape invizibilă. Cu puține excepții, muzica lui Ioan Gyuri Pascu nu s-a auzit niciodată la radio. Dacă nu aveți șansa de a-l întâlni personal, Dinu Olărașu va rămâne un mister pentru ascultătorii de muzică de pe canalele cunoscute. L-ați auzit pe Alexandru Andrieș de curând la radio cu mai mult de una și aceeași eternă (și minunată) piesă?

O trupă cum e Taxi reușește să ajungă la radio. Dar rar și doar cu hituri. „Cele două cuvinte” a fost primită la radio abia după ce devenise hit. Pentru unii așa e regula: întâi fă-ți cântecul hit, treaba ta cum, apoi mai vorbim. Pentru alții, se știe care sunt hiturile dinainte de prima audiție.

Sigur, nu ne ajută cu nimic victimizarea și lamentările. Munca, aparițiile cât mai dese și mai îngrijite, producțiile de calitate ne-ar ocupa mai bine timpul. Dar, pe de altă parte, nu pot să nu observ că, dacă se nășteau la noi, nu auzeați niciodată de Norah Jones sau Jason Mraz. Poate-poate de Ed Sheeran, dar numai după ce îi făcea Hahaha o piesă.

Gata, m-am plictisit de scris. Aș avea chef să o aud pe Alina Manole. Ce radio m-ați sfătui să deschid?

Comentarii

comentarii